Job 39 (VDCC)

1 Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii?Vezi tu pe cerboaice când fată? 2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinateşi cunoşti tu vremea când nasc? 3 Ele se pleacă, fată puiişi scapă iute de durerile lor. 4 Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod,pleacă şi nu se mai întorc la ele. 5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,izbăvindu-l de orice legătură? 6 I-am dat ca locuinţă pustiulşi pământul sărac ca locaş. 7 El râde de zarva cetăţilorşi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână. 8 Străbate munţii ca să-şi găsească hranaşi umblă după tot ce este verde. 9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta?Şi stă el noaptea la ieslea ta? 10 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă?Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? 11 Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare?Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale? 12 Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale,ca să le strângă în aria ta? 13 Aripa struţului bate cu veselie,de-ai zice că este aripa şi penişul berzei. 14 Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăleşi le lasă să se încălzească în nisip. 15 Ea uită că piciorul le poate strivi,că o fiară de câmp le poate călca în picioare. 16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei.Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum! 17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciuneşi nu i-a făcut parte de pricepere. 18 Când se scoală şi porneşte,râde de cal şi de călăreţul lui. 19 Tu dai putere calului,şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie? 20 Tu-l faci să sară ca lăcusta?Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza. 21 Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui,se aruncă asupra celor înarmaţi; 22 îşi bate joc de frică, nu se temeşi nu se dă înapoi dinaintea sabiei. 23 Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el,suliţa şi lancea strălucesc, 24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul,n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa. 25 La sunetul trâmbiţei parcă zice:„Înainte!”De departe miroase bătălia,glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă. 26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborulşi îşi întinde aripile spre miazăzi? 27 Oare din porunca ta se înalţă vulturulşi îşi aşază cuibul pe înălţimi? 28 El locuieşte în stânci,acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor. 29 De acolo descoperă el pradaşi îşi cufundă privirile în depărtare după ea. 30 Puii lui îi beau sângele;şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.”

Job 39 (VDCC)

In Other Versions