Lamentations 1 (VDCC)

1 Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!A rămas ca o văduvă!Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări,a ajuns roabă astăzi! 2 Plânge amarnic noaptea şi-i curg lacrimi pe obraji.Niciunul din toţi cei ce o iubeau n-o mângâie;toţi prietenii ei au părăsit-oşi i s-au făcut vrăjmaşi. 3 Iuda a plecat în pribegie din pricina apăsării şi muncilor grele.Locuieşte în mijlocul neamurilor şi nu găseşte odihnă!Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea. 4 Drumurile Sionului sunt triste căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează;fecioarele lui sunt mâhnite, şi el însuşi este plin de amărăciune. 5 Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii păcatelor lui;copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului. 6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşuneşi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte. 7 În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce amintede toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune;când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui. 8 Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum văzându-i goliciunea,şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează. 9 Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui,şi nu se gândea la sfârşitul său.A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. –„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!” – 10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump;ba încă a văzut cum în Locaşul lui cel Sfânt au intrat neamurilecărora Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta! 11 Tot poporul lui caută pâine suspinând;şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.„Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sunt!” 12 O! voi, care treceţi pe lângă mine,priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea,ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse! 13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi.M-a lovit cu pustiire şi o lâncezeală de toate zilele! 14 Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,care stau împletite şi legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă. 15 Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu;a strâns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda. 16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii,căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. – 17 Sionul întinde mâinile rugător, şi nimeni nu-l mângâie.Domnul a trimis împotriva lui Iacov de jur împrejur vrăjmaşi;Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. – 18 Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea!Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie. 19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat,preoţii şi bătrânii mei au murit în cetatecăutând hrană ca să-şi ţină viaţa. – 20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.Afară sabia m-a lăsat fără copii, în casă, moartea. 21 M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat.Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o;dar vei aduce, vei vesti ziua când şi ei vor fi ca mine. 22 Adu toată răutatea lor înaintea Taşi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe, şi inima îmi este bolnavă. –

Lamentations 1 (VDCC)

In Other Versions